//
„NEUTRU SI IMPARTIAL”

Despre mediere si viol dintr-o alta perspectiva

un extraordinar articol al D-nei Ana Balan 

Articol preluat de pe Juridice.ro „Despre mediere și viol dintr-o alta perspectiva”

Medierea între victima si infractor este una dintre metodele utilizate, de zeci de ani, în ceea ce în literatura de specialitate este cunoscut sub numele de justitie restaurativa( Tony F.Marshall, în Restorative Justice: an overview,  Home Office, Research, Development and Statistics Directorate, 1999,  defineste justitia restaurativa ca un proces în care toate partile care au legatura cu o anumita infractiune colaboreaza pentru gasirea unei cai prin care sa fie înlaturate consecintele nefaste ale infractiunii si implicatiile sale pentru viitor-http://www.homeoffice.gov.uk.).

Stop violuluiPrincipiile acestui tip de justitie, utilizat în toata lumea, sunt enuntate simplu si clar:

  • suportul si vindecarea victimei sunt prioritare;
  • infractorul îsi asuma responsabilitatea pentru ceea ce a facut;
  • existenta unui dialog care sa conduca la o întelegere;
  • încercarea de a repara raul facut;
  • infractorul identifica ce poate sa faca pentru a evita recidiva;
  • comunitatea ajuta victima si infractorul sa se reintegreze în societate (  M.S. Umbreit, The Handbook of Victim Offender Mediation, Jossey-Bass INC, 2001).

La fel de clar sunt identificate  diferentele dintre cele doua tipuri de justitie (  K. Daly, Revisiting the Relationship between Retributive and Restorative Justice, p. 36 în H. Strang si J. Braithwaite,  Introduction: Restorative justice and civil society, Cambridge University Press, Cambridge, UK, 2001)

Justiţia retributivă

Justiţia restaurativă

Infracţiunea atacă statul şi încalcă legile acestuia. Infracţiunea este un rău făcut oamenilor şi relaţiilor dintre aceştia.
Pune accent pe stabilirea vinovăţiei. Pune accent pe rezolvarea problemei.
Se înfăptuieşte pe confruntarea dintre procuror şi avocat. Infractorul şi victima au rolurile active şi principale.
Infractorul este tras la răspundere prin aplicarea pedepsei. Infractorul dă socoteală manifestând empatie şi ajutând la repararea răului.
Reacţia este concentrată asupra unui comportament din trecut. Reacţia este concentrată asupra consecinţelor şi în perspectiva comportamentului viitor.
Este un proces strict raţional, dependent de reguli rigide. Permite exprimarea liberă a emoţiilor, implică pe toţi cei afectaţi, se asumă responsabilităţi.
Întotdeauna o parte pierde şi cealaltă câştigă. Toată lumea câştigă.

Desi legislatia româna nu contine referiri exprese la justitia restaurativa, Codul penal  în vigoare (adoptat prin Legea nr. 15/1968, cu modificarile si completarile ulterioare, publicat în M.Of. nr. 601 din 12 iulie 2006) are prevederi referitoare la infractiuni pentru care  retragerea plângerii prealabile sau împacarea partilor înlatura raspunderea penala. De regula, aceasta posibilitate este aplicabila doar în forma simpla a infractiunilor, avându-se în vedere ca, în general, între subiectii activi si pasivi ai infractiunii – partile, cu alte cuvinte –  exista legaturi personale de rudenie, trai în comun, relatii profesionale etc.
La rândul ei, Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator mentioneaza ca partile pot sa încerce solutionarea conflictului prin mediere, cu mentiunea expresa ca „nici persoana vatamata si nici faptuitorul nu pot fi constrânsi sa accepte procedura medierii” (Legea nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, modificata si completata prin legea 370/2009 si prin ordonanta guvernului 13/2010 pentru transpunerea directivei service, art. 67 alin.2).

Printre motivele pentru care unele victime ar accepta o întâlnire fata în fata cu infractorul, în prezenta unui mediator, studiile de specialitate mentioneaza urmatoarele  :

–    în multe cazuri de viol, agresorul face parte din cercul de relatii al victimei – coleg, prieten, iubit, cunostinta;
–    în medie, circa jumatate din victimele cazurilor de viol înregistrate în lume nu aduc  la cunostinta autoritatilor sau a familiei infractiunea, din teama de a nu fi  stigmatizate, acuzate si pentru a evita  sa  vorbeasca  în public despre o trauma care le schimba viata definitiv;
–    în instanta, în timpul unui proces formal, cu reguli bine stabilite, victima nu poate sa îsi strige durerea, suferinta, rusinea, umilinta la care a fost supusa de infractor; daca ar face-o, ar risca sa fie evacuata din sala. În biroul mediatorului, aceasta poata sa îsi spuna povestea, iar emotiile si sentimentele pot fi liber exprimate si explicate;
–    în instanta, infractorul este concentrat pe propria persoana, încercând sa îsi dovedeasca nevinovatia; povestea lui este cea ascultata si analizata, pentru el se cer circumstante atenuante sau se aduc dovezi ca a fost „provocat”. În biroul mediatorului, infractorul nu mai poate ignora victima, o sa stea în fata ei, o sa asculte cât de mult a fost afectata si cât de radical i s-a schimbat viata, ei si familiei sale.

Având în vedere aceste minime informatii necesare pentru a vorbi despre oportunitatea utilizarii medierii si în cazurile de viol, exprim câteva opinii personale cu privire la afirmatiile aparute în spatiul public în ultima perioada.

Violul nu e negociabil! 

La mediere, înainte de a se negocia, se comunica, se exprima sentimente si se identifica interese. Medierea este de fapt „comunicare si negociere asistata”, realizata într-un mediu confortabil, sigur si confidential, doar cu acordul partilor si dupa norme stabilite de comun acord între acestea si mediator. Daca victima doreste nu doar sa fie  ascultata, dar si auzita si înteleasa de infractor, este optiunea ei. Daca doreste ca acesta sa îsi asume responsabilitatea pentru raul comis, poate solicita acest lucru. În cazul în care considera ca i se datoreaza si o compensare financiara pentru suferinta produsa, este îndreptatita sa o ceara si sa o discute cu infractorul, care poate accepta sau nu. Oricare ar fi  decizia, aceasta se ia numai de catre parti, de comun acord, fara sugestii sau solutii din partea mediatorului.
Ambele parti pot fi asistate nu numai de avocati, care se asigura ca drepturile clientilor nu sunt încalcate prin acordul agreat, dar si de persoane din familie sau prieteni, care sa le ofere sustinere si sprijinul emotional necesar.
În cazul în care se ajunge la un acord, partile au obligatia legala de a se prezenta în fata instantei de judecata, pentru a confirma ca aceasta este vointa lor, liber consimtita.
Daca medierea esueaza, victima se poate adresa instantei de judecata, dreptul ei nefiind îngradit în niciun fel.

Victimele violului sunt sfatuite sa îsi ierte agresorul în schimbul unei compensatii

Prevederile legislatiei în vigoare( Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2012 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.4/2013) recomanda informarea cu privire la mediere, nu medierea propri-zisa, care poate avea loc doar cu acordul expres al victimei si al infractorului. Daca se ajunge la o întâlnire fata în fata, nu mediatorul este cel care sfatuieste victima sa îsi ierte agresorul deoarece, conform principiilor universal valabile ale medierii, mediatorul este neutru si impartial. Nu el este cel care sfatuieste – acest rol este si ramâne al avocatilor care pot asista victima în cursul procedurii de mediere. Mediatorul este cel care faciliteaza comunicarea si ajuta partile sa identifice solutiile cele mai potrivite fiecarui caz în parte

Cât mai costa un viol, domnule mediator?

Un viol costa enorm, emotional si material. Costul este, în primul rând, al victimei, iar suferinta este greu evaluabila în termeni financiari. Urmeaza costurile suportate de familie – morale si materiale, pentru asistenta medicala, psihica, juridica – avocati, expertize, certificate medico-legale. Nu sunt de neglijat costurile institutiilor statului – politie, parchet,  instanta de judecata, în toate fazele – de la prima instanta la cea de  recurs si nici cele legate de executarea pedepsei.
Nu este rolul mediatorului sa evalueze costurile unui viol. Mediatorul stie doar ca legea îl obliga sa faca informarea partilor – victime si infractori – în mod gratuit. Îsi poate eventual evalua costurile proprii pentru închirierea si întretinerea biroului, crearea unui mediu sigur si confortabil, redactarea si elaborarea certificatului sau procesului verbal de informare.
În cazul în care victima accepta medierea, la cererea expresa a acesteia mediatorul poate face demersurile necesare pentru ca si infractorul sa fie invitat si informat cu privire la posibilitatea de a intra în procedura medierii. Daca invitatia este acceptata, se încheie un contract de mediere între mediator, pe de o parte, victima si infractor, pe de alta parte. Onorariul mediatorului se stabileste de comun acord cu partile si, de regula, este suportat în parti egale de participanti.
În ceea ce priveste medierea în cauze penale, exista o situatie speciala, universal valabila. Este dificil de imaginat ca unele dintre victime sunt dispuse sa plateasca pentru a-si întâlni agresorul, iar infractorul poate sa nu dispuna de banii necesari pentru a suporta onorariul mediatorului, oricât de rezonabil ar fi acesta comparativ cu modalitatea clasica a justitiei penale. Experienta internationala arata ca în tarile în care se practica medierea în cauzele penale, costurile sunt suportate din bani publici.

Voi faceti bani pe suferinta femeilor

Mediatorii au obligatia legala de a realiza informarea cu privire la mediere în mod gratuit, în toate tipurile de cauze, nu numai în cele penale. Nu fac bani din aceasta activitate de interes public, ci cheltuie bani din fondurile proprii, pentru binele public, având drept rasplata atragerea oprobiului public! Este un paradox pe care încerc sa îl înteleg, recurgând la toate rezervele de empatie, asertivitate si toleranta pe care mi le-am format de-a lungul experientei profesionale si exersat de când practic medierea. Nu reusesc pe deplin, de aceea mi-as dori sa nu se faca  rating din suferinta femeilor si din lipsa de informare a opiniei publice cu privire la o profesie care merita sustinuta si promovata, mai ale  într-un mediu  în care etichetarile, generalizarile si presupunerile sunt prezentate ca adevaruri absolute de catre cei care ar fi de dorit sa reprezinte societatea civila si sa fie formatori de opinie!

Medierea nu este si nu se doreste a fi o reteta care vindeca orice; este o abordare care poate deschide un canal de comunicare si poate fi o sansa pentru cei care, din proprie vointa si dupa o corecta informare cu privire la avantajele si dezavantajele acesteia, decid sa urmeze procedura. Pregatita, condusa si desfasurata corect, profesionist, medierea între victima si infractor poate contribui la depasirea traumei si gestionarea raului care a fost produs.
Pe de alta parte, medierea între victima si infractor nu este o procedura la îndemâna oricarui mediator. Exista recomandari speciale cu privire la pregatirea, calitatile si abilitatile celor care accepta astfel de cazuri (Consiliul Europei, Recomandarea R(99)19 cu privire la mediere în materie penala; European Forum for Restorative Justice, Reccommendation on the training of mediators in criminal matters).  Este obligatia mediatorilor sa se perfectioneze si în acest domeniu, iar posibilitati sunt, având în vedere experienta unora dintre colegi în proiecte interne si internationale de utilizare a justitiei restaurative.
Si ca medierea functioneaza chiar si în cazul infractiunilor de viol, este demonstrat de marturia unei victime dintr-o tara europeana, C.C., care  a fost agresata sexual de doua ori, sub amenintarea cutitului, de un barbat care fusese eliberat din închisoare.

Câteva extrase din ceea ce a declarat despre experienta traita :

Desi ma aflam în sala (instanta de judecata), nimeni nu se uita la mine si nimeni nu ma auzea”.
”De la început, stiam ca vreau sa vorbesc cu violatorul. Nu voiam sa fiu doar o alta statistica de viol. Eram o persoana adevarata, cu o viata adevarata, care fusese cu adevarat ranita. Daunele colaterale provocate familiei si prietenilor erau imense”.
”Nu cunosteam la momentul respectiv justitia restaurativa si, în ciuda faptului ca eram atât de traumatizata încât de abia mai eram în stare sa functionez, am început sa lucrez cu doi mediatori calificati care au fost de acord sa îmi preia cazul. Dupa 20 de luni de negociere, am reusit sa vorbesc într-un final cu omul ale carui prime cuvinte rostite catre mine au fost ”Fa cum îti spun sau te omor”.
”Când ne-am întâlnit în cele din urma, agresorul tremura, era transpirat si atent la actiunile mele. M-am aflat în situatia ingrata de a-l întreba daca era în regula ! Cu toate acestea, am început sa discutam calm timp de doua ore. Si-a cerut iertare. A trebuit sa îi cer acest lucru. Mi-a spus ca nu i se pare de ajuns dupa ce i-am povestit despre starea mea actuala de disperare. M-a privit în ochi când mi-a spus acestea Si în sfârsit am simtit ca eu contez. Am fost capabila sa exprim sentimentul de a fi fost ranita, de abandon precum si daunele produse familiei si mie, în timp ce viata mea se destrama încetul cu încetul”.
”Este omenesc sa vrei sa fii înteles. Aveam nevoie sa ma fac auzita, dar la fel si agresorul. Am ascultat, fara sa judec, despre durerea si ranile din timpul copilariei sale timpurii. Cum ura si fanteziile sale sexuale nesanatoase au evoluat în propria sa furie, în infractiuni considerate de publicul larg pe locul doi ca severitate dupa crima. Am vrut ca el sa îsi asume responsabilitatea pentru faptele sale”.
”Cu calm, el a povestit cum aceasta a fost prima oara când si-a privit victima ca pe o persoana reala si asta doar datorita faptului ca stateam lânga el, confruntându-i scuzele; scotându-l din disocierea sa fata de realitatea faptelor sale”.
”Violul este despre putere, furie si control. Rareori este despre sex. În acea zi, într-o mica camera de vizita din închisoare, balanta puterii s-a schimbat. A trebuit sa îmi confrunt inutilitatea si neajutorarea. Eram si eu în închisoare, dar frica era în capul meu. Faptul ca mi-a fost data oportunitatea de a îi permite violatorului sa se gândeasca la faptele sale într-un alt mod a fost un pas urias înainte pentru începerea recuperarii mele”.

Fara a fi o feminista, am sustinut si sustin ca egalitatea nu înseamna identitate (A. Balan, Criminalitatea feminina, Ed. OscarPrint, Bucuresti, 2008) si ca drepturile femeilor trebuie sa se ridice deasupra traditiilor religioase si culturale, dar si asupra ignorantei si refuzarii progresului. Apreciez activitatea organizatiilor neguvernamentale care militeaza pentru drepturile unor categorii vulnerabile si consider ca obiectivele noastre sunt comune: sprijijn pentru rezolvarea unor situatii dificile din viata în conditii cât mai putin traumatizante, suportive, cu implicarea directa a partilor interesate, în deplina cunostinta de cauza si într-un timp rezonabil.
Pentru aceasta, as dori ca în locul protestelor sa ne concentram energia si resursele pentru a ne cunoaste, comunica si armoniza strategiile pentru implementarea unor modalitati alternative de solutionare a conflictelor în societatea româneasca.

Ana Balan, mediator

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Sprijiniti MEDIEREA in Romania

%d blogeri au apreciat asta: